頁: 2 : 1
Acolo
: 詩 2005-05-03 (10577 ヒット数)
Adio
: 詩 2005-05-08 (10929 ヒット数)
Amintire
: 詩 2005-05-15 (8653 ヒット数)
Apa morților
: 詩 2005-05-08 (8671 ヒット数)
April
: 詩 2005-05-08 (19087 ヒット数)
Arborii-nfloriți răsună...
: 詩 2005-06-24 (7392 ヒット数)
Artiști
: 詩 2005-05-08 (9144 ヒット数)
Basm neisprăvit
: 詩 2005-09-06 (8152 ヒット数)
Bunica
: 詩 2005-05-09 (205604 ヒット数)
Câmpul libertății
: 詩 2005-05-08 (14406 ヒット数)
Când seara-n ceasuri de singurătate...
: 詩 2005-05-09 (8919 ヒット数)
Cantec
: 詩 2003-09-05 (8893 ヒット数)
Cântec
: 詩 2005-10-19 (7990 ヒット数)
Cântec
: 詩 2005-10-19 (8969 ヒット数)
Cântec
: 詩 2005-10-19 (7996 ヒット数)
Cântec de leagăn
: 詩 2009-07-01 (48310 ヒット数)
Cântec de primăvară
: 詩 2005-10-19 (45948 ヒット数)
Cântec sfânt
: 詩 2005-06-24 (70424 ヒット数)
Cântec vechi
: 詩 2005-05-09 (12786 ヒット数)
Către lună
: 詩 2005-05-09 (14696 ヒット数)
Cerșetorii
: 詩 2009-07-17 (6622 ヒット数)
Cîntec
: 詩 2009-07-16 (22972 ヒット数)
Cîntec de leagăn
: 詩 2009-07-17 (7476 ヒット数)
Clopotele din Nürnberg
: 詩 2005-05-09 (9233 ヒット数)
Cobzarul
: 詩 2005-05-08 (10034 ヒット数)
Dedicație
: 詩 2005-05-09 (9979 ヒット数)
Din Paris
: 詩 2005-05-09 (8914 ヒット数)
頁: 2 : 1 |
|

|
|
|
プロファイル Ștefan Octavian Iosif
Ștefan Octavian Iosif (11 septembrie 1875, Brașov - 22 iunie 1913, București) a fost un poet și traducător român, membru fondator al Societății Scriitorilor Români.
Urmează studiile liceale la Brașov și Sibiu. Își stabilește reputația de poet în epocă prin volumele: Patriarhale (1901), Romanțe din Heine (1901), Poezii (1902), Din zile mari (1905), Credințe (1905). Din inițiativa lui Emil Gârleanu, Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel, scriitorii tineri din București s-au întrunit într-o primă consfătuire de lucru în ziua de 13 martie 1908, alcătuind o comisie provizorie pentru elaborarea statutelor preconizatei Societăți a Scriitorilor Români. Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel se cunoscuseră la Paris, în 1901, unde se aflau la studii. Temperamente total diferite, aveau totuși câteva trăsături care îi uneau: amândoi erau poeți, nutrind o mare sete de instruire și afirmare literară, și amândoi erau - structural vorbind - niște visători și niște romantici. Deși psihologic se deosebeau, în plan mai larg se întâlneau și se "completau" în chip fericit: pe când interiorizatul Șt. O. Iosif se simțea atras de exuberantul Anghel, acesta din urmă afla în persoana delicatului Iosif un fel de "reper" literar și temperamental, de care avea nevoie. Fiind și apropiați ca vârstă (Iosif avea 26 de ani, iar Anghel 28), cei doi s-au împrietenit. O relație benefică și pentru literele românești. Și-au luat un pseudonim - A. Mirea - sub care au început să publice lucrări originale și numeroase traduceri din literatura franceză, ajungând în cele din urma să semneze împreuna celebrul Caleidoscop al lui A. Mirea, volum apărut în 1908 și comentat de critica și istoria literară, atât la apariție, cât și mai târziu. Din păcate au iubit aceeași femeie, pe poeta și prozatoarea Natalia Negru. Aceasta s-a căsătorit în 1904 cu Șt. O. Iosif, cu care a avut o fiică, numită Corina. În 1910 relațiile dintre soți se răcesc și, în 1911, cei doi divorțează. Șt. O. Iosif moare în spital, la 22 iunie 1913. Natalia Negru se recăsătorește în 1911 cu Dimitrie Anghel, care va muri de septicemie în 1914, în urma unei tentative nereușite de sinucidere prin împușcare[1], după ce își împușcase soția într-o criză de gelozie. Natalia Negru supraviețuiește și va mai trăi aproape 50 de ani.
|