Ion Horea[Ion_Horea]

住所: Petea de Câmpie, jud. Mureș
母国語


プロファイル Ion Horea

個人的ホームページ Ion Horea


 この作家のリンク : 

最近投稿された作品

最近投稿された作品

コメント:

図書館の中の作品:

頁: 1

Cele de început și cele de sfârșit : din Almanahul Literar 1970
詩 2010-08-29 (6124 ヒット数)

Chemați-mă :
詩 2010-04-18 (5516 ヒット数)

De tine : din Poezii (1967)
詩 2010-02-23 (5184 ヒット数)

Din urmă : din Versuri și reversuri (2009)
詩 2010-06-06 (6316 ヒット数)

Filă : din Versuri și reversuri (2009)
詩 2010-04-27 (6049 ヒット数)

În fața zăpezii :
詩 2010-04-18 (5514 ヒット数)

Inima mea : din Poezii (1967)
詩 2010-02-21 (11087 ヒット数)

Mi s-a părut :
詩 2010-04-18 (5658 ヒット数)

Page : de Vers et revers (2009)
詩 2010-06-06 (4781 ヒット数)

Plopii :
詩 2010-01-13 (6290 ヒット数)

Umbra plopilor :
詩 2010-01-13 (8228 ヒット数)

Zbori :
詩 2010-04-18 (5193 ヒット数)

プロファイル Ion Horea

Ion Horea s-a nascut la 10 mai 1929, in comuna Petea de Campie, judetul Mures; parintii, Ioan si Ana, tarani. A debutat in Almanahul literar din Cluj, nr. 1, decembrie 1949, cu Balada insamintarii griului de toamna.


„Scrisa cu patima amanuntului si aproape cu superstitia de a nu lasa neinregistrata in sentiment nici o ipostaza vegetala sau nici un obiect vegetal, poezia lui Ion Horea izbuteste in finalitatea ei sa inalte un ansamblu echilibrat si armonios, de natura apolinica, iar nu dionisiaca, asa cum ar parea la prima vedere. Patima amanuntului, cum spuneam, se structureaza lent, prin acumulari succesive de obiecte, si ea contine intr-adevar ceva din gustul ritualurilor si din feeriile dionisiace, dar tonalitatea poemelor are acea verticalitate a scoartelor oltenesti menite prin forta culorii si stilizarea riguroasa a desenului sa impodobeasca deopotriva si zidul odaii de musafiri, dar si altarul unei biserici…” (Nichita Stanescu)

„Pentru Ion Horea, satul este adevarata sa Roma. Toate drumurile duc de aceea spre el. Oricat de departe ar rataci cu gindul, de oriunde poetul se intoarce – poezia sa fiind prin definitie o continua intoarcere in timp si spatiu – acolo, la locul stiut. Chiar si din cosmos… Tirania satului care il urmareste pina si in marele oras si provoaca intoarcerile: „doream aceste-ntoarceri”, spune poetul. E limpede ca fara ele el n-ar putea trai, n-ar putea scrie…” (Valeriu Cristea)

„Ion Horea continua firul poeziei ardelene ce si-a decantat specificul la un moment dat in generatia lui Emil Giurgiuca, poezie in care puternicul sentiment al peisajului local s-a turnat in forme ce profitau de evolutia generala a lirismului romanesc modern. Forme care parasisera traditia eminesciana spre a-l urma pe Macedonski…” (I. Negoitescu)