|
プロファイル Ioan Gr. Periețeanu
Ioan Gr. Periețeanu (n. 4 martie 1879, București - d. ?) a fost un poet, avocat și om politic român din perioada interbelică.
Studii
Născut în București, Periețeanu a urmat liceul Matei Basarab, pe care l-a absolvit în anul 1897.
Ca student în cadrul Facultății de Drept, fondează Societatea Studenților în Drept al cărei vicepreședinte a fost. În aceasta perioadă face parte din comitetul de redacție al Gazetei Juridice, publicație care, însă, a avut un ultim număr în 1 ianuarie 1901. În acea perioadă s-au organizat celebrele discuții contradictorii asupra unor probleme juridice importante, sub forma de tribunale studențești.
Absolvă Facultatea juridică din București în 1902, cu teza: Excesele, cruzimile și injuriile grave în materie de divorț. După o scurtă perioadă în care a lucrat în postul de comisar-șef în Poliția Capitalei, I. Gr. Periețeanu s-a dedicat carierei de avocat, devenind celebru pentru pledoariile sale de excepție.
Carieră
Și-a dus un aport decisiv în soluționarea conflictului dintre proprietari și chiriași, aflat atunci sub regimul legilor excepționale. În anul 1928 devine deputat de Ilfov, în 1932 devenind vicepreședinte al Adunării Deputaților.
A desfășurat o activitate parlamentară constructivă, aducându-și aportul decisiv în cadrul importante legi, precum: Legea pentru organizarea poliției generale a Statului, Legea cooperației, Legea chiriilor, Legea penitenciarelor, Legea pentru organizarea pe baze autonome a Teatrelor Naționale.
A avut o serie impresionantă de funcții importante, precum: Director al revistei Curierul Judiciar, Director al revistei Biblioteca Marilor Procese, membru în Consiliul Superior al Penitenciarelor, Președinte al presei judiciare din România.
Devine Ministru al Lucrărilor Publice și Comunicațiilor în Cabinetul Vaida-Voievod, în anul 1932.
În timpul manifestărilor de forță ale conducerii comuniste din perioada anilor 1950, I. Gr. Periețeanu este arestat (5-6 mai 1950), alături de un număr impresionant de intelectuali români.
Se bănuiește că I. Gr. Perieteanu a murit în închisoare, alături de mulți alți intelectuali români.
Alte informații
Gr. Perieteanu a desfășurat și o bogată activitate publicistică, scriind atât lucrări de specialitate, cât și opere literare. De asemenea, a realizat și o serie de traduceri. După una din pledoariile sale, magistratul D. Ciocardia, pe atunci Președinte al Curții de Apel București, s. IV-a), l-a chemat în Camera de Consiliu și i-a spus: \"Te felicit pentru pledoaria d-tale. De când sunt magistrat am ascultat multe pledoarii, dar a d-tle se așează printre cele mai de frunte\"
Opere literare (incl. traduceri)
* În surdină, Tipografia F. Göbl Fiii, București, 1908
* Urzici, Tipografia G. A. Lăzăreanu, București, 1910 (epigrame)
* Opt portrete, 1913 (cu ilustrații de Teodorescu-Sion)
* Din alte zări: Poesii și poeme, Librăria școalelor, București, 1916 (traducere în versuri precedate de biografia și portretul autorilor: Félix Arvers, Ch. Baudelaire, Pierre Bouchaud)
* Glasul apelor, Institutul de Arte Grafice \"Luceafărul\", București, 1932 (sonete având fiecare drept ilustrație câte o acuarelă de D. Știubei)
* Escale, Institutul de Arte Grafice \"Luceafărul\", București, 1934 (sonete)
* Rugă, Institutul de Arte Grafice \"Luceafărul\", București, [1940]
* Sonetti italici, Garzanti, Milano, [1941] (interpretazioni di G.Villaroel e M. Vassallo ; prefazione e note di Zoe Garbea Tomellini)
* Vraja amintirilor. Sonete. Traduceri, Colecții literare, București, 1947
* Cântecul plopilor. Originale și traduceri, Naționala, București, ?
* Sonete, Colecția Biblioteca pentru toți, Alcalay, București, ?
|
推薦された作品
