|
プロファイル Nicolae I. Herescu
Nicolae. I. Herescu, s-a născut la 6 decembrie 1906, în orașul Turnu Severin, și a murit la 16 august 1961, în Zürich (Elveția). Provenea dintr-o familie boierească, între membrii căreia s-ar fi numărat și Udriște Năsturel.
A absolvit Liceul „Carol I” din Craiova și Facultatea de Litere și Filosofie, secția de limbi clasice, din București. Și-a continuat studiile de specialitate la Paris (1927-1929), obținînd în 1929 doctoratul în litere. Numit la catedra de limbi clasice a Universității din București, a urcat rapid treptele didactice, devenind profesor universitar. A fost destinatarul a numeroase scrisori provenind de la nume ilustre ale literaturii române: Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Ion Pillat, Agatha Grigorescu-Bacovia.
Latinist, poet, prozator, eseist, traducător, fondator și director al Institutului Român de Studii Latine din București (1937–1945), a fost președinte al Societății Scriitorilor Români, director al Fundațiilor Culturale Regale Carol I din 1940. Din anul 1944 s–a aflat în exil, în Portugalia, apoi în Franța, unde a fost animatorul mișcării literare din exilul românesc și a funcționat ca profesor universitar de latină, primind recunoașterea unor latiniști de valoare internațională (a coordonat vol. "Ovidiana" – Paris, 1958 – editat cu ocazia aniversării a 2000 de ani de la nașterea poetului latin Ovidiu).
Nicolae I. Herescu era, asadar, fiul generalului Ioan Herescu si al sotiei sale Ecaterina, nascuta Viisoreanu. Numele de Viisoreanu apare uneori si sub forma Vicsoreanu si il intalnim in istorie cu diferite prilejuri, de pilda in contextul rascoalei lui Tudor Vladimirescu. Viisorenii erau boieri pamanteni aliati cu numeroase alte familii boieresti din Oltenia.
Ecaterina Herescu era fiica lui Dimitrie Viisoreanu (1829-1904) si a sotiei sale Elena nascuta Rosianu, iar Dimitrie Viisoreanu era fiul slugerului Constantin Viisoreanu (1794-1840) si al sotiei sale, din neamul Isvoranilor din judetul Olt. Constantin Viisoreanu a fost consilier de Curte (magistrat) la Craiova (1837) si deputat (1839-1840). Socrii sai erau slugerul Mihai (Mihalache) Isvoranu
(+ 1837) si sotia sa Smaranda Isvoranu nascuta Plopeanu. Pe langa sotia lui Constantin Viisoreanu, acestia doi au mai avut si alti copii, intre care o fiica Elena, casatorita cu Sandu Deparateanu, parintii poetului Alexandru Deparateanu, var primar cu bunicul matern al lui N.I. Herescu.
Volume de versuri:
Cartea cu lumină (Craiova, 1927)
și o carte de tălmăciri din Horațiu și Francis Jammes, în colaborare cu Ion Pillat (1927).
|
推薦された作品
