galbenă lumină într-o casă cu inimă roșie
așa îmi par privindu-le din poartă
prin întunericul lipit de geam
din perete cuiul lipsește

simt cum o lume se eliberează de alta
cum se prind chipurile lor pe icoane
aș fi vrut să le am alături mereu
drum lung le-am purtat dorul

galbena lumină devine-o pâlpâire
prin geamul tot mai mic
întunericul pătrunde
până în colțul în care
ghemuită
inima zvâcnește și devine
din ce în ce mai cenușie

poarta se îndepărtează
deasupra coboară nori
peste toate vântul adie

dimineață-i iar
înainte să se ruginească visul
văd cum
peste streașină văl de ape
atârnă
aerul se răstoarnă amețit în
aroma liliacului înflorit
o gutuie bătrână urează
bun venit
rândunicile-s două