会員のコメント
agonia japanese v3 |
Agonia.net | ポリシー | Mission | お問い合わせ | 会員登録 | ||||
記事 コミュニティ コンテスト 随筆、エッセイ マルチメディア 個人の世界 詩 新聞 短編 _QUOTE 脚本 スペシャル | ||||||
|
||||||
agonia 推薦された作品
Romanian Spell-Checker お問い合わせ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-05-25 | [この作品をこのようにご覧ください romana] | 次の方が提供されました
I
Femeile, fericite acum Și-au regăsit bărbatul.- Pare-a veni din soare Atâta răspândește lumină și dogoare. El râde și șoptește bun-găsit Și-abia pe urmă își sărută Tăcuta lui minune. II Strălucitoare și cu pieptul asemeni corzii unui arc, Femeia mea cea sfântă, tu ești a mea mai mult decât pe vremea Când împreună cu acesta, cu el, cu el, cu el, cu el,- Þineam în mâini o pușcă neghioabă și-o gamelă,- Adică viața noastră. III O, frații mei de-aici și de oriunde, O, voi, prieteni! Nu faceți azi cu toții cât pruncii și nevasta Șezând în jurul mesei acesteia rotunde, Prietenii mei scumpi din lumea asta! IV După a luptei grea învălmășeală Cu alții laolaltă-n mulțime adormeai. Și iată-acum lângă obrazul tău Nu vei simți decât o răsuflare, Iar blânda ta femeie-n culcuș făcându-ți loc, O să te tulbure mai tare Decât atâtea mii de guri Suflând cu toate la un loc. V Copilul meu e răsfățat, Să-și facă orice poftă nu-i e greu. Am un copil frumos și râzgâiat, Uitându-mă la el, surâd mereu. VI Muncește! Trudă a celor zece degete și trudă-a minții mele, Lucrând neobosită, Trudă demnă de-un zeu, și demnă de o vită, Tu, viață mea, speranță a unor zile aspre, Și hrană a iubirii noastre. Muncește! VII Frumoasa mea, Aștept să văd degrabă inflorind Trandafirul alb al laptelui tău. Frumoasa mea să fii degrabă mamă! Fă-mi un copil leit la chip cu mine! VIII Prin viață am purtat mult timp un chip lipsit de căutare. Dar iată-acum, Am un obraz spre-a fi cu el iubit, Un chip pentru-a intra în fericire. IX Ne-ntârziat îmi trebuie-o iubită, Neprihănită fată-ndrăgostită, Ne-ntârziat îmi trebuie-o fecioară, Înveșmântată-n rochie ușoară. X La cele prea frumoase femei visez acum Care străbat tăcute-a nopții boare Și prin văzduh se plimbă atât de liniștite, Cu luna călătoare. XI Grădina-i luminată de-a crengilor grea floare, Copaci de frumusețe și pomi cu rod bogat. Eu sap pământul negru, sunt singur prin răzoare Și soarele fierbinte pe mâinile-mi răstoarnă Un foc întunecat.
|
||||||||
文学・詩・文化の会。記事・エッセイ・短編・古典風の詩を書いたり、鑑賞したり、コンテストに参加したりしてみてください。 | |||||||||
許可なくこのサイトの作品を複写することは禁じられています
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | 出版および個人情報に関するポリシー