agonia
japanese

v3
 

Agonia.net | ポリシー | Mission お問い合わせ | 会員登録
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

記事 コミュニティ コンテスト 随筆、エッセイ マルチメディア 個人の世界 新聞 短編 _QUOTE 脚本 スペシャル

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


同じ作家の作品


この作品の翻訳
0

 会員のコメント


print e-mail
表示: 15671 .



Piine
[ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
から [Gabriela_Mistral ]

2005-05-31  | [この作品をこのようにご覧ください romana]    |  次の方が提供されました qasman



au lasat o piine pe masa,
jumatate arsa, jumatate alba,
cu coaja ciupita, rupta-n farime
ca fulgii pufosi de zapada.

si imi pare noua, si nicicind vazuta,
desi cu nimic altceva n-am trait,
dar luind-o in miini, ca intr-un vis,
tactul si mirosul nu mi-o amintesc.

si totusi, e mama cind mi-a dat sa sug,
miroase precum vaile prin care am trecut :
a Aconcagua, a Patzcuaro, a Elqui,
a sufletul meu cind ma sfisii cintind.

nu exista alte miresme in incapere,
tocmai de aceea am si vazut-o;
nu exista nimeni in toata casa
decit aceasta piine lasata pe masa
care cu trupul ei ma recunoaste,
iar eu cu trupul meu o recunosc.

s-a frint pretutindeni si de demult
aceeasi piine intre o suta de frati,
piine din Coquimbo, piine din Oaxaca,
piine din Santa Ana si din Santiago.

de cind eram mica o cunosteam
sub forma de soare, de peste, de abur,
miinile mele ii simtiau miezul
cald precum unui pui de porumbel.

apoi, am uitat-o si-n aceasta zi
amindoua din nou ne-ntilnim,
eu cu trupul meu de Sara batrina,
ea cu al ei de numai cinci ani.

prietenii morti cu care am mincat-o
in alte vai, ii simt aburul,
piine de griu macinat in septembrie,
secerat in august in Castilia.

e altul si-i cel impartit
in pamintul unde-au disparut.
o rup in doua si ii simt mireasma,
o pun pe masa si ii simt caldura.

mi-s miinile pline de piine,
privirea mi-e plina de lanuri
si plinsul izvoraste deodata
peste uitarea atitor ani,
si nu mai stiu de fata-mi imbatrineste,
ori renaste in clipa aceasta.

cum casa-i pustie, fara nimeni in ea,
ne regasim si stam impreuna din nou,
pe aceasta masa fara carne si fructe,
amindoua in aceasta liniste omeneasca.
si vom tacea pina cind vom fi una
si anotimpul nostru se va fi sfirsit.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii 文学・詩・文化の会。記事・エッセイ・短編・古典風の詩を書いたり、鑑賞したり、コンテストに参加したりしてみてください。 poezii
poezii
poezii  検索  Agonia.Net  

許可なくこのサイトの作品を複写することは禁じられています
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | 出版および個人情報に関するポリシー

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!