Furtuna

Furtună! Tu-mi întinzi o mână mică,
Þi-e teamă și te ghemui lângă mine
Sfioasă ca un pui de randunică,
Și ploaia, răpăind grăbită, vine.
Þi-e părul ud și fața toată udă,
Alergi cu mâna caldă-n mâna mea.
Miroase câmpu-a grâu și-a iarbă crudă,
Și tremuri și ești albă ca o stea.

Seara

Aseară-am stat sub mărul nostru bun,
Cu mere, ca obrazul tau, domnești.
Cat aș fi vrut și n-am cercat să-ți spun
Că-n gândurile mele, floare, crești.
Ne-am ridicat deodată amandoi
Și-am părăsit livada împreună
Cu buzele-nghețate. Peste noi
Curgea molatic un pârău de lună.