Stăpână pe-amintire, iubită-ntre iubite!
Tu, grija mea și unic tezaur de plăceri
Mai știi tu dezmierdarea iubirii fericite
Căminul blând și vraja văraticelor seri
Stăpână pe-amintire, iubită-ntre iubite!

În serile când lampa ne lumina plăpând
Sau pe balcon în roze amurguri visătoare
Ce dulce-ți era sânul și sufletul ce blând
Ne-am spus adesea lucruri în veci nepieritoare
În serile când lampa ne lumina plăpând.

Cât de frumos e-apusul în serile senine
Ce adâncime-n spațiu și-n suflet ce delir
Crăiasă-ntre iubite, când m-aplecam spre tine
A sângelui mireasmă visam să ți-o respir
Cât de frumos e-apusul în serile senine.

Pe nesimțite noaptea prindea să crească lin
Și ochii mei privirea cereau să ți-o ghicească
Și îți sorbeam suflarea, o farmec!, o venin!
Și-ți adormeam piciorul în mâna mea frățească
Pe nesimțite noaptea prindea să crească lin.

Știu să-mi aduc aminte de clipele senine
Și-mi văd din nou trecutul în poala ta pitit
Căci unde vraja-ți dulce o pot găsi mai bine
Decât în blându-ți suflet și-n trupul tău iubit?
Știu să-mi aduc aminte de clipele senine.

Aceste jurăminte, miresme, sărutări
Din hauri nepătrunse se vor mai naște oare
Cum, după ce se scaldă în nesfârșite mări
Pe cer se urca iarăși întineritul soare?
- O vis! o, jurăminte! sărutări!

Florile Răului, 1857