N-am rămas acolo nici jumate
-Cine știe-n care parte mergem...
Înotam prin iarba goală, ștergem
grajdul vieții cu singurătate.

Lucrurile nu ne-arată, n-am fost noi...
Nimeni n-o să știe ce-am crezut;
-Serile ne cată-n așternut,
Dragostea se-mparte pe gunoi.

Poate c-am iubit sălbăticiune –
Prea cântam pădurile virgine...
Cine se mai culcă azi cu tine,
Visule, totală pasiune?

Cine te dezbracă pân’la piele
Și te cheamă-n pat ca pe-o cocotă?
Porți acuma ștaif și redingotă –
Þi-ai uitat de bietele lichele.

Altădată (mâine, mai târziu)
vom opri din nou căruța-n drum,
lângă șoldul căruia crescum
Cu tutun, cu fete, cu rachiu.

Nimeni nu ne spune-o vorbă dragă
(Cum poți vorbi cu declasații!)
Pe motiv că n-avem decorații
Pe motiv că luna-i ciută, nu e bleagă.

Am distrus în noi mitologii –
Ploile și soarele ni-s frați...
Ce folos că suntem împărați
Numai pe gândacii din cutii?

Că-Þi slujim întruna, când te-ntorci,
Doamne, prin culcușuri – ce folos?
-Mai bine muream acolo jos
sau ne dădeam zilele la porci...

.................................

Din fragmentul cinegetic, prin pășune
Vin copacii gravi după dreptate;
N-am mai rămas în lucruri nici jumate,
Visule – totală pasiune!