În fum de nori furtuna urlă
Pe noaptea apelor adânci,
Se-nalță marea ca o turlă
Și se prăvale peste stânci;
Lung fulger - șarpe de jăratic -
Le-ncinge fruntea de granit,
Se luptă val cu val sălbatic
Și singur eu stau neclintit.

Stau neclintit... ce poate oare
Înfricoșa pe cel ce-a fost
Prădat de viața-nșelătoare
Și s-a jertfit fără de rost?

Pe cel ce-a îndurat ocara -
Năpârcă-n jurul frunții lui,
Încolăcindu-se ca para
De foc pe stâncile silhui?

Detună! Fulgeră! Te-ntrece,
Furtună! Sparge-te, senin!
Eu stau netulburat și rece
Și zbuciumul îmi e străin.