Aș vrea să fiu ca aerul ușoară,
și să sui la cer, și să-l sărut,
de bucurie că se desfășoară
deasupra mea și-a ta și c-a făcut
să ne-ntâlnim mereu în câte-o stea,
la care încă de copii priveam
când răsărea-n anume ceas la geam,
și eu și tu spuneam: ’’E steaua mea’’.


Și-asemeni stelei, va fi fost și-o curte
Care-n aceeași vreme să ne placă
Mie-ntr-o parte, ție-ntr-altă parte
a strâmtei lumi; și cine știe dacă
ne-am despărțit cândva cu-adevărat
privirile pe cer și pașii pe pământ,
de vreme ce ni s-au amestecat
într-un univers și orb alint…