I

ce va fi când se va afla
ce putere aveai cât puteai făptui
tu, cel hotărât
prin naștere
stăpân al lumii, omule, oricare

la cer, la soare, la lună
minunându-se
cum firea apei nu se schimbă-n gheață
asemeni sufletului ce-a ucis

la secunde, la pământ
la schimbări
la firea lemnului ce înflorește
asemeni celui purtător de jertfa împăcării
punte peste cer
din măslin
cu untdelemnul bucuriei
în toate vede rânduială
gingășie
delicații atomi
conglăsuirea
culorile, formele, chipurile
întoarcerea la aceleași, rămânerea în
cele stricăcioase
dar cel mai minunat
lucrul, sămânța


II

taina nepătimirii
contemplarea nepătimașă a lucrurilor
nu urcă în orgoliu
nu cade prin neștiință
nu se abate prin lepădare și ură
nici prin iubire nesocotită și patimi
nici nu rămâne inăuntru prin lene
nici înafară prin nepăsare
așa privește totul
atunci vei privi la om minunându-te
de chipul lui cel tainic
de care nu știe
încă având hotar
mintea ia forma lucrurilor cunoscute
dar ajungând la cel fără chip
se face fără chip
și cumn ideile nu se răstoarnă una pe alta
nu descoperă prin grai comoara

iată ca să nu se creadă pe sine
desăvârșit, are uitare și neștiință
cel muritor
cu cel neînsuflețit
se despart și iar se vor
uni
spre mărturie
ce puțin au trăit