Cum veneau prin tot cerul,
Prin liniștea lui Dumnezeu, caldă,
Prin pacea lui Dumnezeu;
Cum veneau navigând,
Cum veneau într-un vis
fără dureri și căderi într-o moarte,
Eu mă ridicam încet din genunchi
și înnebuneam lângă vite
Plin de pământ, de nădejde și iarbă.
Și cum veneau, prin cer,
Ca un somn de copil, ca o tăcere de slavă,
Eu aiuram în câmpie și plesneam
Mut de dor și adolescență târzie.
Din când în când se roteau într-un vals,
Eu îmi pierdeam capul și mâinile,
Vitele mele pufneam pe nări și pe gură
Cu boturi groase ca niște butuci.
Eu îmi uitam duhul pe cer
Și eram curat și frumos,
Începea nebunia.