会員のコメント
agonia japanese v3 |
Agonia.net | ポリシー | Mission | お問い合わせ | 会員登録 | ||||
記事 コミュニティ コンテスト 随筆、エッセイ マルチメディア 個人の世界 詩 新聞 短編 _QUOTE 脚本 スペシャル | ||||||
|
||||||
agonia 推薦された作品
Romanian Spell-Checker お問い合わせ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-05-23 | [この作品をこのようにご覧ください romana] | 次の方が提供されました Yigru Zeltil
Lui Paul-Napoléon Roinard
În nobil foc am aruncat Cum îl ador și îl transport Mâini vii și chiar un răposat Acest Trecut și hârci de mort Ascult văpaia de-al tău sfat Galopul brusc de stele-n cale Fiind doar ce va deveni Peste centauri se prăvale Crunt nechezând în herghelii Și peste plângeri vegetale Pe unde-s capetele-mi oare Și-al tinereții-mi Zeu hoinar Iubirea s-a prostit prea tare Renască flacăra din jur Gol sufletul îmi stă în soare Pe câmp cresc flăcări fără teamă Ne-atârnă inima-n lămâi Tăiate țeste ce m-aclamă Și-aștri ce-au sângerat întâi Tot țeste de femei se cheamă E fluviu prins de-oraș cu ace Și te fixează ca veșmânt La amfionul blând ce-ți place Tu rabzi încântătorul cânt Ce face pietrele să joace * Ard în jarul cu-adorabilă arșiță Și mâinile credincioșilor din nou mă aruncă-n el multiplu fără număr Membrele mijlociților ard lângă mine Țineți departe de jar osemintele Sunt în stare pentru vecie să întrețin focul despre desfătările mele Și păsările apară cu-aripa lor fața-mi și soarele O! Memorie Câte seminții ce decad Tindaride cu năpârcile-n flăcări ale fericirii mele Și șerpii sunt oare doar gâturi de lebede Nemuritoarele ce cântărețe n-au fost Iată viața mea re-nnoită Mari vapoare tot trec și iar trec Mâinile încă o dată-n Ocean mi le-nmoi Iată pachebotul și viața mea re-nnoită Flăcările ei sunt imense Comun nu mai este nimic între mine Și cei ce se tem de arsuri * Din înălțimi de unde tot cugetă lumina Grădini rotind mai nalte decât mobilul aer Coboară viitorul mascat arzând prin ceruri Stăm așteptându-ți bunul tău plac prietenă Abia pot să contemplu divină mascarada Când va să se-albăstrească pe zare Dezirada De atmosfera noastră mai sus se vede-un teatru Zidit fără unealtă de viermele Zamir Și soarele revine să însorească piețele Unei cetăți marine ivite-n contra-munte Zăceau pe-acoperișuri columbe ostenite Turma de sfincși se-ntoarce din nou în sfingerie Cu pași mărunți Pe viață cântul păstorului să-l știe Acolo sus e teatrul clădit din foc solid Ca astrele ce hrană sunt pentru vastul vid Și iată acest spectacol Și pentru totdeauna fotoliu-n el mă ține Cu cap genunchi și coate zadarnicul pentacol Ca frunzele crescut-au văpăile pe mine Actori lipsiți de suflet o bestii noi și clare Ei dau atâtor oameni domesticiți porunci Pământ O Zdrențuit cârpitul de fluviile-adânci Aș vrea stând zi și noapte mereu în sfingerie Să știu ca sfincșii-n fine aici să mă doboare (traducere de Mihail Nemeș)
|
||||||||
文学・詩・文化の会。記事・エッセイ・短編・古典風の詩を書いたり、鑑賞したり、コンテストに参加したりしてみてください。 | |||||||||
許可なくこのサイトの作品を複写することは禁じられています
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | 出版および個人情報に関するポリシー