"Cu atenție mărită
Orice fată se mărită"


Tu care-ai fost un porțelan de Saxa,
blând trandafir amirosind discret,
mi-ai zdruncinat cuvintelor sintaxa
și-o parte din chenzina de poet.

Seara veneai în urbea solitară
unde creșteau arțari și sicofanți,
eram elev la școala militară
și-aveam sfieli și pantaloni bufanți.

Erai frumoasă, văduvă, distinsă
și-ntr-un amurg ce-agoniza în spume
deodată fără jenă mi-ai pretins să
fugim la naiba, amândoi, în lume.

Răpus de pielea cu miros de cetini,
de tremurul sprâncenelor de tuș,
am adunat un pol de pe la prieteni
și-am luat bilete până la Beiuș.

Acolo însă, fire muierească,
tu ai sedus un doctor bătrâior.
La școală n-au mai vrut să mă primească
și am rămas în sat agricultor.

De-atunci urăsc: nurliile vădane
și ochii lor prăpăstioși și reci
orașele cu B, calea ferată
și doctorii trecuți de 40.