Un orificiu lacrimal spală
Cerul verde-varză!
Sub arborele ce-mbăloşează
A ta diafragmă!

Albeața lunii particulare
Cu petec rotund,
Crăcănați-vă pe picioare
Voi, grupul meu slut!

Ne iubirăm mult în acea vreme,
Albastră slută!
Mîncarăm omletă pesemne,
Cu scoici umplută!

Spre seară m-ai făcut poet,
Galbenă slută,
Coboară să te biciuiesc
Pe a mea pulpă!

Şi ți-am vărsat briliantina
Neagra mea slută,
Iar tu mi-ai prins chiar mandolina
De la-ncepută!

Puah! Saliva-mi uscată,
Roşie slută!
Încă mai stă atîrnată
De țîța rotundă!

O! Micile mele metrese,
Cît v-am urît!
Ascundeți-vă sub dureroasele feşe
Sfîrcul nesupt!

Şi pîngăriți-mi bătrînele oase
Cu sentiment,
Hop, țop, fiți balerine voioase
Pentr-un moment!

Se deşală a voastră spinare
Iubitele mele!
O stea ce răsuflă şi cade
Pe fesele grele!

Şi totuşi pentru aceste boarfe
Făcut-am rime!
Aş vrea să sparg coapsele voastre
De dragostea-mi pline!

O, şterse urme de stele corcite,
La colț cu voi!
O să crăpați în ospiciu, trudite
De lumeşti nevoi!

Sub albeața lunii particulare
Cu petec rotund,
Crăcănați-vă pe picioare
Voi, grupul meu slut!