会員のコメント
agonia japanese v3 |
Agonia.net | ポリシー | Mission | お問い合わせ | 会員登録 | ||||
記事 コミュニティ コンテスト 随筆、エッセイ マルチメディア 個人の世界 詩 新聞 短編 _QUOTE 脚本 スペシャル | ||||||
|
||||||
agonia 推薦された作品
Romanian Spell-Checker お問い合わせ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-11-23 | [この作品をこのようにご覧ください romana] | 次の方が提供されました Yigru Zeltil
CRITICUL
Și codrul și marea și norul Și dragostea-n versuri s-au spus. La ce să mai cânți? Poezia Rămâne un soare apus. Din tainele firii eterne Nimic n-a rămas nedescris: În vrafuri de tomuri celebre A lumii splendoare s-a-nchis. Cetește, admiră mai bine Pe cei ce-au vibrat înainte, Căci tot ce voiești a ne spune S-au spus în eterne cuvinte. POETUL Și dacă de veacuri șoptește, Prin codri vrăjind călătorul, De-acuma, prin crânguri în floare, Ca piatra să tacă izvorul? Și-n undele lui când răsfrânge Al nopților cer înstelat, Să nu ne mai spună în taină Ce altele ieri au cântat? CRITICUL Poeme cu valuri și stele Atâta-s de vechi pentru noi! POETUL Și luna și marea par nouă În fața privirilor noi. CRITICUL Puțini veți găsi împrejuru-ți S-asculte cântările tale În care roșește amurgul Și floarea se-mbracă-n petale. POETUL Acei ce au inimi în piepturi, Sub flori cunoscute și stele, În valuri și raze de lună Găsi-vor simțirile mele. Și fără ca nimeni s-asculte, Nu cântă pădurea de brazi? Eu scriu pentru ochii de mâne, Și nu pentru orbii de azi. CRITICUL Pe lumea aceasta, eterne Nici piatra, nici bronzul nu sunt: Topi-se-vor toate când focul Va arde și cer, și pământ. Atunci, manuscrisele tale, Pământul, și marea, și luna, Luate-n vârtejul pieirii, S-or face cu pulberea una. O clipă-ncălzește mulțimea; Vorbește-i clipitei de azi; Ne cântă simțirea de-acuma, Nu luna pe vârfuri de brazi. Ne toarnă în versuri aprinse Blesteme scrâșnind printre dinți; Descrie-ne trupul bacantei, Stârnește bolnave dorinți! Te lasă de versuri eterne În marmură! Scrie pe lut, Și gloria ta va fi mare: E totul să placi un minut. POETUL De nu mai rămâne nici urmă, Ce-mi pasă de gloria clipei? Dar viața, dând pulberii viață, Și-avântul de flăcări aripei, Aceea ce-mi dete poruncă Să fiu, să vibrez de uimire În fața naturii mărețe, Izvor nesecat de simțire, Tot Ea poruncitu-mi-a tainic Frumosul în versuri să-l cânt! Iar dacă vreodată zdrobi-va Și ceruri, și mări, și pământ, Ea singură-n minte purta-va, În orele-acele supreme, Aduceri-aminte din veacuri: Statui, simfonii și poeme. Și nimeni nu poate să știe Ce nou, fermecat univers, Ce lumi fericite de-a pururi, Ce rai va crea dintr-un vers.
|
||||||||
文学・詩・文化の会。記事・エッセイ・短編・古典風の詩を書いたり、鑑賞したり、コンテストに参加したりしてみてください。 | |||||||||
許可なくこのサイトの作品を複写することは禁じられています
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | 出版および個人情報に関するポリシー