Răsăritul e-atât de bogat în povești și-n lumină
că-n orele ce se ridică
rămânem prea jos totdeauna când vrem să-l slăvim.
Apusul de-asemeni îl știm. Acolo e orga popoarelor
ce-o ascultăm uneori, vag adusă prin nori.
De-o mie de ani aceasta e lauda pe care-o rostim.
Nordul servește văilor noastre furtunile rodnice.
Printre punctele - nume de vânturi purtând - cardinale,
el singurul iscă și din morminte aurore sublime.
Și boreale lumini de-nviere.
Sudul e amarul prea cald, elementul care-i priește
iubirii, și care de aceea
ne va ucide-ntr-o zi
atât pe mine, cât și pe tine.