lui Zsuzsa


s-a sfârșit o singurătate nesfârșită
stau chircit de douăzeci și unu de ani în urma
negativelor dragostei tale - în amiaza ciclonilor -
de-aici vara se retrage grindina mă face
inofensiv în toate mișcările tale
mai povestesc
ultimele legende
bătăi de tobă în zori
acum e grea ordinea asta
degeaba stai în craterele lunare ale tăcerii
degeaba-mi privești rănile de pe încheieturi
nu mai simt teamă doar
amintirile toate mi-au luat-o razna -
te-ai dus ai dus muzicanții nopții ce
bătălie se pregătește în beznă -
cap amețit cade pe șine -
pe când vii gotica se ridică-n cer
păsări de aur se-nvârt deasupra
orașelor pârjolite
am așteptat prea mult după ninsoare
degeaba cunosc esența electricității
din râsul tău fac avioane de hârtie
le arunc în vânt la moartea pulsului de cinci minute
în plisc de rândunici destin nici pământ nici ram de măslin
așteaptă tăcând
până când
întregul timp moare prin pori sângerând


poezie de Sebestyén Péter
traducere de P. Tóth Irén