Ți-aduc migdale verzi ca ochii tăi,
Ca inima smochine pârguite
De patimile verii: să le iei
Plocon în palma mâinilor lipite.
Ia strugurele galben de gând greu
Din fagurii amurgului de miere
Și rodii sângerând ca dorul meu:
Le soarbe răcoroasa lor durere.
Le bea lumina vie ca un vin,
Le stoarce sucul anilor pe plajă.


Și-au îndulcit amarul lor deplin
Să guști, învolburato, zi de vrajă.
Nu vreau în schimb șoptiri, nici legământ.
Puțină spumă doar să-mi dai simbrie:
Din cer o duse valul pe pământ,
Îmi lasă-n mâni comoara ei pustie.