Ieri seară, – ncununată-n floare, ai privit
Cristaluri de fereastră ce răsfrâng
Albastrul cer înalt, de stele viscolit,
Aleea plopilor în tremur nesfârșit,
Ieșind în umbra grea, ca-ntr-un adânc.

Tu, poate, ai uitat în sală, înapoi,
Și roiuri de lumini și vorbă înflorită,
Al valsului vârtej, de muzici aprig roi…
Eu te gândeam o primăvară-n toi,
Iar tu? Prea minunată și mâhnită.

Ți-ai spus tu deci că-n chioșcu-nsingurat
Te-aștept și-n deznădejde și cu flori,
În beznă, umilit și supărat,
Cu ochi păienjeniți de cât te-am căutat
Pe la ferești în vesele vâltori?

1855



Traducere Emil Burlacu