În suflet ars de ani și chin
Un templu alb și-nsingurat
Închide tot ce, prin destin,
Spre fericire ni s-a dat.

Nu-i nime-ngăduit să vie
Sub zidul tainei ne-ntinate:
Mai bine mută gura-mi fie
Decât la alții drum s-arate.

Dar numai ce te-am cunoscut,
Și să pătrunzi nu fost-a greu,
Chiar ieri – sau veacuri au trecut? –
În taina sufletului meu.

Iar astăzi, făr' de-a mea voință,
Tot cercetez în amintire
Surâs din dulce suferință,
O stea mai limpede-n iubire.

1867



Traducere Emil Burlacu