Albe și albastre flori
Ies senine din pământ.
Țese-argint amurgul blând,
Blând pustiu, călduți fiori.

Risc e viața-n floare-acu,
Dulce-odihnă pe mormânt.
Tace-un clopot în curând.
Totu-i un miracol, nu?

Salcea-n cer plutește-abia,
Ici și colo-un licăr frânt.
Timpu-ngână promițând.
Udă-atârnă iedera.

Verzi sunt toate: pâine, vin.
Forțe-n orgă noi se-aprind;
O lumină nălucind
Cruce-nconjură, și chin.

Ce frumoase zile sunt!
Trec copii, trec prin amurg;
Vânturi mai albastre curg.
Sturzu-și bate joc cântând.



Traducere Mihail Nemeș