Eu n-am cules victoria pe steaguri.
Întru sminteli scârbindu-mă și-n trude,
vremelnicele scrâșnete și ciude
le-am spart în dinți ce n-au mușcat din faguri.

Și-n vântul galben care nu m-aude
și nu mă vede-ngenuncheat pe praguri,
nu sudui ne-mplinirea fără cheaguri,
ci sfarm numai mustrări pe gene ude.

Dar nu mă mustră câte-ncep să-nghețe,
nici umbra-n drum a boziei ursuze,
ci cât pojar n-am șters pe alte fețe

și câte răni n-am curățit de spuze,
sau mâinile ce m-au lovit, semețe,
și nu le-am dus, iertându-le, la buze