Bate vântul vinerea,
cu mireasmă amăruie.
Din ce vânătă cățuie
îmi afumă fruntea grea?

Bate vântul vinerea,
ochii zac, n-ar mai zăcea.

Bate vântul vinerea,
Inima, ca o jivină,
stă tânjind în vizuină,
în lingori de iarbă rea.

Trece vântul peste ea,
bate vântul vinerea.

Bate vântul vinerea,
și din ani și din răscruce
colb și pulbere aduce...


Bate-a secetă și vrea
somn și lacrimă să-mi bea.
Bate vântul vinerea.

Bate vântul vinerea,
cu mireasmă amăruie.
Anii scad și vremea suie
peste fruntea tot mai grea,

peste noaptea tot mai rea, –
bate vântul vinerea,