Ia, fiule, bucoavna mea de sfaturi!
E bârna grea de-nțelepciune-n ea,
șindrile rupte din făptura mea,
coaste de veacuri, măduvă de leaturi.

Bătrâne-nvățături din buchii sfinte
descalecă din pajuri și din crini;
purced de la-mpărații bizantini,
cobor din mucenici, vin din morminte.

Să-ți fie țara mir, neamul-agheasmă,
iar tu, înfipt în lut să fii ca un
biruitor, prin grindină, gorun,
suind spre cer ca o catapeteasmă.

Legat de datini cu vânjoase vine,
în apriga ta scoarță de copac
să gâlgâie tot neamul tău din veac,
suind precum un sânge cald în vine.

Și dârz și ne-nfricat șoldan de bază,
s-auzi în trunchiul tău, pe zări crescut,
cum taică-tău și maică-ta, din lut,
cu glas adânc te binecuvântează.