会員のコメント
agonia japanese v3 |
Agonia.net | ポリシー | Mission | お問い合わせ | 会員登録 | ||||
記事 コミュニティ コンテスト 随筆、エッセイ マルチメディア 個人の世界 詩 新聞 短編 _QUOTE 脚本 スペシャル | ||||||
|
||||||
agonia 推薦された作品
Romanian Spell-Checker お問い合わせ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-03-01 | [この作品をこのようにご覧ください romana] | 次の方が提供されました Maria Elena Chindea Curgând din Miază-Noapte, zbârcită, largă, arsă, cu veacul şi tăcerea în goluri verzi se varsă. O simţi cum vine parcă din moarte şi uitare, ducând sfâşietoarea vecie în spinare. Rar, câte-un dâmb clipeşte din geană sub un nor, sau şchioapătă, departe, un pom într-un picior. Clocite, smârcuri negre spre zarişte se lasă, fierbandu-şi mormolocii sub lintiţa vâscoasă. E-n tot o deznădejde, o dezolantă silă Cad din văzduh, bolnave, mari păsări de argilă, şi liniştea se cască, setoasă, ca o fiară, lingând pe margini cerul şi apa lui amară În zori de zi, ca plumbul topit sfârâie golul tăriilor şi urcă, necruţător, pârjolul. Pământul surd se coace şi crapă sub văpaie, şi arşiţa-l scobeşte cu gheară-n măruntaie. Amiază nemiloasă, din graniţa ei spartă, veninul care arde prin ierburi şi-l deşartă. Şi aerul trosneşte şi zările leşină Ci, deodată, stepa oftează în lumină. Cu nările zvâcninde, adulmecând, tresare şi, lung miroase ploaia gonind din depărtare. Din adâncimi mongole, din hău fără începuturi, cresc norii cu hangere de fulgere şi cnuturi. Vin hoarde de cenuşă şi clocotesc cazane, bat vânturile stepa cu vinete ciocane. Vecia urlă. Norii îşi leapădă tăciunii, şi mormăie şi joacă ursoaicele furtunii. Cu jordii, ploaia bate câmpia-n pielea goală. Mânjind văzduhul, vântul îi cârd-n cârca smoală. Ies smârcurile-afară din gropniţe şi pleacă să rupă clăi răzleţe în goana lor buimacă. Zbârlit, îşi umflă guşa şi duşmănos, nămolul, sub tunetele care se dau de-a rostogolul. Imensă, stepa geme, se clatină şi fierbe Târziu, aduce noaptea pe umerii ei jerbe de stele şi le-aprinde opalele mirate, sus, peste amintirea furtunii destrămate. O limpezime rece îngheaţă juvaere şi subţiază poduri de vis şi de părere. Iconostasul nopţii se-nalţă cu sfială, şi toată stepa-ncepe o rugă vegetală. Un imn ciudat mijeşte din şanţuri, din băltoace Şi numai dintr-un capăt de lume fără pace, flămând, ca o lupoaică la pândă, tunul latră, scuipându-şi, peste basme, plămânii lui de piatră. Saltz, August, 1941
|
||||||||
文学・詩・文化の会。記事・エッセイ・短編・古典風の詩を書いたり、鑑賞したり、コンテストに参加したりしてみてください。 | |||||||||
許可なくこのサイトの作品を複写することは禁じられています
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | 出版および個人情報に関するポリシー