Cât vezi cu ochii: numai cer
Și flota norilor gonaci.
La ancoră câțiva copaci,
Pe țărmul marelui mister.

Te simți grăunte de piper,
Gândac, în iarbă cu gândaci
În care, trup și suflet, zaci
Privind luceafărul străjer.

Dar - uimitoare biruință -
În miligramul de ființă,
Un martor cerul și-a ales.

Căci de n-ați fi, voi, ochi de-argilă,
Ar fi lipsită de-nțeles
Nemuritoarea lui vigilă.