O, tu, copile drag care supui
Și schimbătorul timp și coasa lui,
Trecînd prin ani, tu tot mai mîndru pari
Și cei din jur apun ca să răsari.

Și dacă firea, suverană doamnă,
Întoarce anii tăi cînd se întoamnă,
Măiastră te ferește de amurg
Lovind și-n timp și-n clipele ce-l scurg.

Îi ești pe plac, dar fii cu mintea trează :
Ea ține-n loc comoara, n-o păstrează !
Și cînd va cere ce i se cuvine
Plătește-napoindu-te pe tine.

……………………………………….
……………………………………….