Șarpele fantastic e cea mai
grea întrebare cu care ne bântuie
piatra; răspunsul fiind unul singur
având dreptul la el o singură dată,
înconjură limba cu spini și fruntea
cu ploi de furnici, singura șansă
fiind să trăiești ca un arbore
împlinit, urcându-și solzii în singurătate.
Răspunsul te va copleși într-o
bună dimineață și-l vei striga
cu voce tare, ca-ntr-un înec.
Se vor găsi destui să-ți întindă
un braț dezgolit și mirarea,
dar va fi prea târziu,
vei putea vedea limpede,
șarpele perfid urcând
pe unghiile Julietei, sus în balcon,
și monstrul lunecând din
cetate spre neamul lui Laokoon.