Un trubadur mă simt neîncetat
Născând în taină prin metempsihoză
Din cavalerul purtător de roză
Ce Doamnei lui credință i-a jurat.

Nu mă atinge veacul de nevroză
Și de postmodernism înmorcirlat.
Mi-e sufletul, un adamant curat
Și versul, flăcări de apoteoză.

Iar criticilor înarmați cu pipă
Ce judecându-mi versurile-n pripă
Îmi spun că sunt vetust și demodat

Și lancea-mi frîng în visul meu ratat,
Le dau galant, să nu-și mai bată clanța,
Regatul jinduit de Sancho Panza.



Din volumul „Sonetele iubirii”
Editura PRO TRANSILVANIA
București, 2005