Printre vârfuri de prun împletite de viermi,
Peste vii scuturate,
Porumbiști neculese,
O jumătate de lună
Și liniștea spartă de-un tren
Trec maiestuoase, ridicole, ca două
Detronate de mult,
De foarte de mult,
Împărătese
Care mai cred că sub ochiul lor mare
Imperii
Tresar
Și se-nalță palate...
Singurătate țesută din ierburi, și foi, și ciulini,
Sateliți și stele amestecate
În același cer uruitor
Răsturnat peste pământ brutal,
Aripi însemnate roșu-n vârf
Unor îngeri singuri, de metal.
Totuși încă greieri,
Totuși încă frunze,
Focuri mari de crengi rupte și de fân,
Vorbe nerostite,
Păsări mari de pradă
Și pământul aspru și stăpân.