Se vede că fata asta vrea să coboare
Și-ar putea să tulbure-ntunericul de-afară ;
E-un fel de somn vâscos în care-aș vrea
Să nu mai fie-n munții ăștia nici o gară...

Ce liniștiți sunt ceilalți încercând
Cu capul sprijinit în piept s-adoarmă,
Eu îi urăsc puțin, căci dacă-ar ști ce gândesc
Ar trage, desigur, semnalul de alarmă.

O pădure, încă o pădure... se luminează
Părul ei în dezordine lăsat...
Călătoresc cu trenul puternic aplecat
În partea-n care ea visează.

...A coborât. Þin locul ocupat,
Unde geamul aburit s-a topit deodată,
Și-mi place să-mi închipui că sunt lacrimi
Uitate dinadins de-o fată...