Capul decât portocala mai mare,
Grav de greutatea răspunderii sale.

Fiecare ochi un giuvaer
Încrustat cu-n bob senin de cer;
Atent și plin de mirare
La neînsemnată mișcare.

Zâmbetul răsare-n stropii de cicoare,
Crește peste față clinchet clar
- Și floare.

Dintr-o petală de carmin,
Luară buzele puțin;
Cum se boțesc amare, triste
În plânset fără de batiste.

În loc de acadele,
Moi, gustoase degețele.
Tălpile - pernițe de la foc
Sprinten pedalează pas pe loc.

Mama spală,
Mama le usucă,
Urechile miezuri de nucă;
Părul tors fuior de păpădie,
Cutele de sub bărbie.

Alte semnalmente nu vă mai înșir:
Le păstrează-n taină Vladimir.


20 mai 1936