Ca să mă vezi, ca să te odihnești,
ca să fiu lung, ca să fiu altădată,
se pierde miracolul din "Ești"
și hiimenul din ochiul meu cel sfînt de fată.

Gura! Tăcere! Primesc semnale,
Mi se comunică din roțile cerești;
sunt populat de animale,
Sunt populat de-ai fost și ești.

Tăcere! Să nu mă trădeze propriul meu trup.
Să se lase ninsoare, să se lase ninsoare, soare...

Aleargă în munte jigăritul lup,
mănîncă de foame zăpadă,
din botul lui lung îi curg bale
ale dumitale, ale dumisale.