Gravitația dispăruse de multă vreme,
Lucrurile cădeau din ce în ce mai sus,
Oamenii ajunși pe alte orbite
Strigau cât puteau ce aveau de spus.

Cei rămași pe loc, se țineau fiecare
De câte un copac foarte gros
Și-n liniștea în care așteptau
Totul era cu capul în jos.

Dacă s-ar fi putut aduna într-o piață,
Dacă și-ar fi dat cineva foc
Poate că unul dintre cei desprinși de ai lor
Ar fi reușit să cadă la loc

Pe pământul de care s-a-ndepărtat
Odată cu neobișnuita rotație
Și poate că s-ar fi ajuns din nou
La gravitație.

Și toate căderile ar fi fost în jos
Și toate înălțările ar fi venit de la sine,
Dar nimeni n-avea curaj să se mai desprindă
De copacul de care se ține.



volumul LINIA VIEÞII(1982)