Mă ustură tot trupul
cum pe stelele singure razele lor,
sunt prieten eu intim cu lupul
și cu străfundul peștilor.
Mă doare timpul care-l trec cu viața mea,
cu o durere sfântă
a mamelor ce nasc urlând
copii ce încă nu cuvântă.
Și totuși eu sunt foarte fericit
și nu vă spun de ce,
din nou zâmbesc spre infinit,
din nou surâd spre nu știu ce,
am ramă și am monalizărie,
mi-e timpul tot de aur și în cheltuire.