"A fi fara sens, inseamna a nu fi. Descoperire brutala si violenta odata cu scrisul.
Scrierea cuvantului este echivalenta cu imbracarea trupului in haine. Un cuvant scris este un cuvant cu vita de vie, deasupra sexului lui. Cuvintele fac parte din trupul nostru? Au sex? Mana are sex? Cuvintele sunt partea noastra eterna. Nescrise, mor. Orice litera, orice fel de semn, semnificand un fenomen, este o haina de epoca imbracand goliciunea eternitatii noastre. Absurdul exprimat inceteaza sa mai fie absurd. Orice forma de exprimare implica o ordine.
Prima ordine revelata si mai apoi scrisa a fost descoperirea mortii. Murind Enkidu, - Ghilgames fuge inspaimantat si urland nu de durerea pierderii prietenului unic, ci din spaima de a descoperi moartea. Abia cand nu mai poate alerga din alergare, abia cand nu mai poate urla din urlet, abia cand secatuieste din spaima mortii, abia atunci cade cu fruntea la pamant, sfarsit, si bate pamantul cu pumnii urland: "A murit Enkidu, prietenul meu care vanase cu mine lei". Descoperirea mortii, scrierea descoperirii mortii semnifica intaia degradare a absurdului. Descoperind moartea ignoram absurdul. Riposta fundamentala e racnetul de spaima.(...)"
(din "Temporara suprimare a absurdului")