Nu trecea o zi și îgerul se întorcea
mi–ai adus, mi-ai adus bucata de pîine
bucata de pîine amară și neagră și vindecătoare?

eu tăceam el se înfuria
dă-mi bucata de pîine, hai dă-mi bucata
neagră de pîine și te voi binecuvînta pe creștet

eu tăceam, îmi scoteam ochiul și-l puneam
în dreptul luminii el se înfuria
bestie, dă-mi coșul de pâine, dă-mi cojile
firimiturile, dă-mi ceva

eu tușeam, mă durea pîntecele de cît mîncasem
și aș fi vrut să i-o spun, el plîngea
nu mai am liniște, nu mai am zile cu soare,
da-mi te rog un singur grăunte din acela
care face pîinea

eu îi scoteam grăuntele dintr-un buzunar
i-l arătam în palmă, îl vezi, îl puneam
între dinți și-l mestecam răutăcios, gata