Este o bucată de os cu măduva pietrificată. Dacă îl apeși pe ceva plânge cu linii zgâriate. A fost născocit pentru a se găsi de lucru spațiului dintre ureche și țeastă. Servește și de higrometru: se încearcă cu el umiditatea limbei.
Sînt unii oameni care îl întrebuințează la scopuri cu totul mârșave. Scrie cu el.
Adică fiecare sunet ieșit din gura omenească - în ultimul timp s-a ajuns a se prinde chiar gândurile nerostite - este pus în vârful creionului și fixat pe hârtie ca o muscă. Ceea ce eu nu aș face niciodată.
A dormi cu țigara în gură și creionul după ureche este o perfecțiune la care nu au ajuns decât oamenii de pe celelalte planete.




* URMUZ, an. I, nr. 3, martie 1928