I

Cand tu insuti impreuna cu existenta ta cu tot nu-ti mai apari, atunci esti bun sa fii azil si pat pentru mila.

II

Mila nu este pentru cineva anume. Acest sentiment dureros seamana mai degraba cu limba pe care tu o vorbesti, care nu este limba ta anume. Ea este a tuturora parand a fi a fiecaruia.

III

E ca si cum ai vorbi insasi vorbirea. Mila, din mila pentru ea, ma face sa o declar un fel de gramatica a sentimentelor.

IV

Mila este josnicia generala a sentimentului ca sentiment, avand insa o noblete particulara. Ea este mai joasa decat strafundul oceanului ca inaltime si mai susa decat orice numar, fara sa fie o cifra.

V

Mila niciodata nu iti este. Ea ti se face. In acest sens ea este o lucrare facuta de catre ciungi, ea este o lacrima lunecoasa a orbului.

VI

Mila este intelegerea profunda dar lipsita de memorie a fostelor animale din noi.

VII

Mila nu apartine cuiva anume, ci cativa oameni ii dau gazduire.

VIII

Mila doarme.

IX

Treceti prieteni desculti pe langa ea si in pas plutit ca sa nu cumva sa o treziti.

X

Ea seamana leit cu dragostea, dar n-a fost niciodata dragoste.

XI

Mi-este greata in timp ce plang.
Ah, Doamne, mi-e mila.