Natura e un templu cu vii coloane care
Scot uneori cuvinte confuze, ne-nțelese;
Prin codri de simboluri petrece omu-adese
Și toate-i adresează priviri familiare.

Ca niște lungi ecouri ce se unesc profund
Într-o misterioasă, adâncă unitate,
Întinsă ca lumina, ca nesfârșita noapte,
Parfum, culoare, sunet de-a pururi își răspund.

Sunt proaspete parfumuri ca trupuri de copii,
Ca tonuri dulci de flaut, ca niște verzi câmpii,
– Iar altele sunt mândre, bogate, prihănite,

Având întinderi vaste de lucruri infinite,
Cum ambra, moscul, smirna, tămâia se degajă,
Slăvind ce mintea-ncântă și-a simțurilor vrajă.