会員のコメント
agonia japanese v3 |
Agonia.net | ポリシー | Mission | お問い合わせ | 会員登録 | ||||
記事 コミュニティ コンテスト 随筆、エッセイ マルチメディア 個人の世界 詩 新聞 短編 _QUOTE 脚本 スペシャル | ||||||
|
||||||
agonia 推薦された作品
Romanian Spell-Checker お問い合わせ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-06-23 | [この作品をこのようにご覧ください romana] | 次の方が提供されました Yigru Zeltil
Stau vremurile trecute cu cele viitoare
În cumpănire dreaptă a vieții-mi trecătoare Spre una și spre alta privirea mea se-ndreaptă, Și amintiri trecute în suflet îmi deșteaptă, Și întrebări asupra unui biet viitor, Acoperit ce zace sub vălul vremilor. Și greu mai pot cunoaște ce-a fost, iar ce va fi, Cu mintea-mi omenească nu pot descoperi. Nu pot, dar știu, desigur, că binele învins De rău, de neomenie, e pentru mine stins; Că lacrimi după dânsul din ochiul meu n-oi șterge; Altora de li place, ei după el alerge, Căci daruri mai înalte decât lumescul bine A pregătit ursita în lume pentru mine. O! ne-ntrecute daruri! în loc de amărâre Sădi în al meu suflet tot ce-i mai sfânt... iubire! Pe-aceasta o voi duce în inima-mi, ce geme, Pe calea vieții mele în viitoarea vreme. Ș-așa la întrebarea: ce-a fi? îmi spun cu drag: Voi fi cu-a mea iubire până pe-al morții prag. Ce văd în ceea parte? Icoana ei iubită Stând pe-o statajă, vecinic neatinsă, neclintită; Bătrânul zugrav, timpul, uimit sta lângă ea, În mâna lui penelul au adormit, ar vrea, Ar vrea figura-i dragă să o supună legii, Ce fără de păsare au dat-o el întregii Naturi; dar cum să poată, când dulcea ei privire Îi ține-n lanțuri brațul pornit spre nimicire? Când îngerescu-i zâmbet așa de drag și sfânt Nu e supus schimbării ca toate pe pământ? Așa te întrupase cândva a mea gândire Așa-mi vei fi tu vecinic icoana de iubire. Nici vremea, nici necazul, nici bătrânețea mea Nu te-ar putea atinge... vei rămâne așa. Cu tine îns-alături, figură ce zâmbești, Stau eu... în suflet rana durerilor lumești, În inimă-mi fioare de dor necontenit, În gândul meu o umbră, de care-s prigonit Și când mă-ntreb cu mintea, nimic nu-mi pot răspunde, Decât că-i rău în lume, durerile pe unde Mai des sunt semănate și nasc, trăiesc și cresc, Și pentru ele leacuri în veci nu se găsesc. Și-n inimă și-n suflet, în gânduri și în minte Durerea o simt vecinic, ce nu se mai dezminte. Și-apoi când văd o raclă lăsându-se-n mormânt, Mă-ntreb, ce este scopul durerii pe pământ? Ea viața nu-ndulcește ca roua, florile; Ca norii este dânsa, ce-acopăr zorile. Și dac-o bucurie în suflet se trezește, Nici n-am simțit-o bine, căci ea o nimicește. Că-i doamna firii noastre pricepem și simțim. Dar care-i e chemarea, aceasta nu o știm. Icoană fericită! întinde mâna ta Ș-atinge-o cu iubire și drag de fruntea mea, Și risipește norul ce-atâta o apasă, Ș-a ochiului tău raze asupra mea le lasă, Căci numai într-o lume, ce voi simți-o plină De-a ochilor tăi dulce și vecinică lumină, Mai pot avè pe lume bogată fericire... Durerile cu toate dispar, unde-i iubire.
|
||||||||
文学・詩・文化の会。記事・エッセイ・短編・古典風の詩を書いたり、鑑賞したり、コンテストに参加したりしてみてください。 | |||||||||
許可なくこのサイトの作品を複写することは禁じられています
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | 出版および個人情報に関するポリシー