Iubita mea are virtuțile apei: un surâs clar, un gest curgător, o voce pură care cântă strop de strop.
Când uneori - fără să vreau - un foc s-aprinde în ochii mei, ea știe cum să mi-l stârnească-nfiorat: apă zvârlită pe cărbuni aprinși.
Apa mea vie, iat-o toată împrăștiată în țărână.
Alunecă, îmi scapă; și mor de sete, și într-una alerg după ea.
Din palme-mi fac căuș. Cu amândouă mâinile o stăvilesc, o strâng și-o duc la buze:
Și înghit un pumn de mocirlă.


(traducere de Ștefan Augustin Doinaș)