Încă mai bine într-o peșteră.
Obișnuia să fie ușor să elaborăm idoli și ornamente
să-i mulțumim prietenilor care ne-au rămas loiali.

Frânghiile s-au rupt; doar canelurile de pe buza sondei
să ne reamintească fericirea trecută:
degetele de pe margine, după cum le-a spus poetul.
Degetele simt răcoarea pietrei un pic,
Apoi, febra corpului predomină peste ea
iar peștera își împarte sufletul și o pierde
fiecare moment, plin de tăcere, fără o picătură de apă.