Și de n-ar fi fost: în munți odată,
totuși trebuia să se stârnească
și din vrerea lor înfierbântata
să coboare-n râuri, să zvâcnească

din ideea că-i un minereu
peste toate mai presus, aparte.
Din adâncuri Meroe departe
au zvârlit așa mereu

peste tot ce-i cunoscut, afară
în văzduh, la margini de pământ;
fiii, uneori, apoi cărară
ce-au promis părinții doară
către casă, dur și de ne-nfrânt;

unde-un timp spori că, în sfarșit,
istoviți să-i lase-n pasiune,
căci pe ei nicicând nu i-a-ndrăgit.
Doar în ultimele nopți (se spune)
urcă și-i contemplă neclintit.


Traducere Mihail Nemeș