O,tu, picurând
sunet căzut curând.
Abia-ncepător
cânt al buzelor,
o,iată cum treci,
oră fără să fii,
țesându-te în veci
prin cețurile străvezii.

O,ce mult am dorit
să nu fie sfârșit
și-am uitat luciul van
al zăpezii d’antan.
În sărut,în fior
în noptatec “a fi”
e fluxul trecător
în ceturi străvezii.

O,stigăte-ndurerate
spre vârstnicul zeu;
peste noi,în eternitate,
“tu,în tot și mereu”,
dar prin zodii,vremelnic,
oricât spre zei ar sui,
între altar și jertfelnic
sunt cețuri străvezii.