Te-apasă greu urîtul... Și n-ai cu-i să-ntinzi mîna
Cînd sufletul vuiește de furtuni.
Dorințe?... Nu-i zădarnic să tot dorești într-una?
Și anii trec, toți anii cei mai buni!

Să iubești?... Dar pe cine?... Vremelnic, n-are rost,
Iar veșnic, greu e să găsești iubire.
Te uiți în suflet: nu e nici o urmă din ce-a fost
Și totu-i mic, necaz și fericire.

Ce-s patimile? Boala lor minunată trece
Căci mintea nu le dă prea mult răgaz;
Și cînd te uiți ce-i viața, cercetător și rece,
Vezi că-i o glumă fără nici un haz.