Azi-noapte prin pălălai de crânguri poticnea
Vânat fugărit, inima.
Pe bălți de friguri în urechi dansau sate negre,
Ca o săgeată-nfiptă patul tremurase.
Om ascuns la cuier,
Sări din oglindă-n odaie
Sunând lingurițe în pahare.
Cu dunga colțului de zid
Girafă mă întind
Să sug ghețarii plafonului,
Dar gura-i lob de euforb,
Și luna stoarsă-n fereastră o sorb.
Pe tâmple, herghelii de Arizona lovesc;
În mușuroaie de câlcâie foiesc termitele sângelui.
Phaeton s-a prăbușit sub plapumă,
Și hățurile arse pe gât s-au împletit.
Sosește-mi iubită bună
În rochii de lămâi
La căpătâi,
Și-n dimineața albă ca o gardiană,
Oprită de visul bolnavului tău,
Cu mâinile duios respirând abur de ceai,
Adu-mi tristă cuvânt de nimeni spus: "Ce ai?"